Câte gânduri...
Mă tem şi eu de ele. Dar tu, cel care mă ascultă pentru întâia oară? Sau cel care mă ascultă întâia oară cu atenţie. Tu nu te temi de gândurile mele?
Oare de ce mai stai aici, în faţa mea, şi mă asculţi? Îţi place să mă asculţi?
Oare ce gândeşti despre mine? Când te întreb asta... îmi zâmbeşti. De parcă ar fi trebuit să ştiu deja cum sunt pentru tine. Dar nu ştiu. Probabil tocmai pentru că nu sunt aşa cum crezi... Şi totuşi, sunt exact aşa cum crezi.
Dar eu ce gândesc despre mine? Oare gândesc..?
Nu gândesc... pentru că de la o vreme, îmi place mai mult să visez şi să mă joc cu gândurile...