mai 08, 2008

Prea mulţi oameni...


Am doar o foaie şi un pix
Să scriu tot ce gândesc.
Şi nu-mi ajunge doar un pix,
Pe foaie nu pot să gândesc.

Şi astăzi pot, şi am şi timp
Să desenez cuvinte,
Dar ca şi om, nu mai e timp,
Şi nici nu ştiu cuvinte.

M-aş zugrăvi pe mine azi
Cu sufletul şi mintea,
Dar omul n-are suflet azi
Şi-i este obosită mintea.

4 comentarii:

Anonim spunea...

superb...

v2irus spunea...

Eu si un prieten de-al meu dorim sa cream o comunitate de persoane care pentru moment sunt non-celebritati dar au talent in a scrie sau a face poze sau a face orice te denumeste artist. Asa ca daca ai buna placere te invitam sa te alaturi comunitatii relativ (foarte) mica a forumului Asociatiei Artistilor Anonimi.(artistiianonimi.com)

Anonim spunea...

Sincer, imi e foarte dificil sa inteleg legatura dintre titlu si continut .. poate ma poti ajuta sa inteleg mai bine..

Happilici spunea...

@ithinknot- ok, am sa iti explic legatura dintre titlu si poezie.
E vorba de fiinta umana, care se poate afla in doua ipostaze: situatia in care e sensibila la frumos, si cea in care e prea obosita sa se gandeasca la frumos.

In primele doua versuri ale fiecarei strofe, sunt artist, vorbesc despre frumusete, despre ceea ce simte sufletul, de sensibilitate, dar in ultimele doua versuri revin la realitate, imi aduc aminte ca sunt om. Ca om, nu am timp sa fiu romantica, sentimentala, nu am suflet, iar mintea mea cu siguranta nu se oboseste decat cu calcule si griji, nicidecum cu frumusetea interioara.

In poezia asta, vorbesc despre ce se intampla in lume. Cine mai are grija si de bunastarea sa, cine sa zambeasca, cine sa viseze? Oamenii uita sa traiasca.