mai 14, 2008

Nebuna din troleu


Eram ieri în acelaşi troleu care mă poartă-n braţe până la liceu. Alături, un băieţel bosumflat se ascundea după fusta bunicii, spunându-i că "aia" se tot uită la el şi "râde ca proasta". Bătrâna îi zâmbeste dulce şi îi spune: "Las-o mamă, nu vezi că e nebună?"

Mă uit spre "aia", iar ea se uită spre mine. Într-adevăr, lume, e nebună. O formă a nebuniei pe care şi voi o înţelegeaţi cândva. E nebună de fericire...
Ce boală frumoasă... Ea s-a blocat cu zâmbetul pe buze. Şi râde în neştire, e aşa fericită încât nici nu îi pasă că toţi o privesc şi se întreabă ce o fi păţit "săraca de ea".

Taci, taci! Nu îţi vărsa şi tu veninul în lumea ei, fiinţă cu suflet rece! Las-o să se bucure de viaţă. Nebuni sunteţi voi, cei care nu o înţelegeţi!

4 comentarii:

Camo spunea...

Acum intzelegi ce vreau sa zic cand iti spun "you drive me crazy baby" :*

angel spunea...

ce post frumos. ce fiinta fericita. si cat de orbi pot fi cei din jur atunci cand sunt in apropierea unei astfel de persoane.

vyanna spunea...

cum fac sa fiu nebuna?

Happilici spunea...

off.. cred ca toti tanjim dupa nebunia aia dulce... dar din pacate nu cred ca exista o reteta universala, de care sa profite toti... doar cautand in adancul inimii am putea sa descoperim ce ne'ar face fericiti