februarie 16, 2010

Ce-o fi văzut în ochii ăştia goi?


Mă pierd în fumul ăsta de ţigară zi de zi, simt cum îmi umple plămânii şi îmi întoarce stomacul pe dos. Nu mai suport mirosul de tutun care îmi îmbibă hainele până dimineaţa.
Mă pierd în baruri scumpe în care n-am mai fost până acum, şi văd o altă lume, o altă realitate. Mă pierd în propria mea minte... şi dispar.
Te uiţi la mine, mă priveşti fix şi îmi zâmbeşti. Îmi spui mereu că am cei mai frumoşi ochi pe care i-ai văzut până acum. Te aud ca prin vis şi îmi vine în minte el... dacă mi-ar fi spus el asta, mi s-ar fi umplut sufletul, dar ăsta e alt vis...
Tu tot vorbeşti, dar nu pot să fiu atentă. Sunt prea multe gânduri care îmi zboară acum în minte ca să te pot urmări. Îmi pare aşa de ciudat cum te întoarce viaţa, cum se joacă cu tine, cum îţi zâmbeşte şi apoi îţi întoarce spatele.
Am uneori senzaţia că mă frământ prea mult, am tendinţa să înnod gândurile ca o pânză în care mai târziu mă încurc de una singură. Îmi revin amintiri pe care le credeam de mult îngropate, îmi vin în minte zâmbete, şoapte, lacrimi, prieteni cu care am petrecut momente minunate, prieteni care mi-au întors spatele şi prieteni care nu se pot numi prieteni. Îmi vin în minte copilăria şi orele pierdute în scara blocului, primul sărut, prima iubire, şi singura, până acum... îmi vine în minte el, tot el!
"S-a făcut târziu", îmi spun în sinea mea, privind tristă spre ceas.
- Mă duc până la baie, vin imediat.
- Stai aşa, iubita, de ce te-ai supărat?
- Ce-ai, băi, nu-s supărată...

... "Ce-o fi văzut în ochii ăştia goi?"

februarie 05, 2010

Scrisoare pentru el


Dragul meu,

A trecut mai bine de o lună de când fiecare dintre noi a luat-o pe drumul său, iar aceasta este prima mea scrisoare către tine. Surprinzător, nu-i aşa?

Credeam că îmi va fi foarte greu fără tine, credeam că totul se va dărâma în mine, în lumea mea, în clipa în care ne-am despărţit. Mi-a fost teamă să nu fac greşeli, să nu devin o victimă a propriilor mele slăbiciuni. Dar iată că am învăţat o nouă lecţie, aceea de a fi puternică şi de a ţine capul sus indiferent de ce s-ar întâmpla. Am învăţat să accept şi lucrurile pe care nu îmi face plăcere să le admit. Am înţeles că trăiesc într-o realitate pe care nu o pot modela întotdeauna cum doresc eu.

Mă simt un om mai bun, iubitule, mă simt mai liniştită, chiar dacă simt un gol dureros de mare în mine. Aş vrea câteodată să mă trezesc şi să realizez că despărţirea noastră a fost doar un vis urât, dar de cele mai multe ori, spre surprinderea mea, îi mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns în acest punct.

De multe ori, stau şi mă gândesc la tine, mă gândesc că eşti mereu în sufletul meu, indiferent ce aş face. Te visez câteodată, iar în visul meu îţi mulţumesc necontenit că te-am cunoscut, că m-ai lăsat să te iubesc, că m-ai iubit... Iar dimineaţa mă întreb dacă tu te gândeşti la mine, sau dacă mă visezi vreodată...


A ta,
... pentru totdeauna.