martie 05, 2008

E prea frumos afară...



O zi prea frumoasă ca să fie perfectă... E soare şi vântul adie. Privesc totul dintr'un autobuz vechi, care merge pe vechiul lui drum... niciodata nu schimbă traseul. Niciodată nu'şi schimbă pasagerii. Pentru el, toate anotimpurile sunt la fel...


Nu există primăvară. Nu există soare. Nu există iubire şi nici lacrmi.


Eu de ce să plâng? De ce să îmi pese dacă afară bate vântul, sau dacă e soare..? De ce îmi pasă de tine?


E frumos afară. Şi ce dacă? E prea mult... e prea puţin. E la fel.



Niciun comentariu: