martie 24, 2008

Copilul cu cuvinte

Ştii, mă hrănesc cu cuvinte. Sărut cuvintele, le simt tăria pe buze, le simt dulci, le simt şi amare, le simt... Le înalţ, iar ele mă înalţă pe mine. De multe ori, sunt deasupra mea. Mă încurcă, mă depăşesc, mă copleşesc...

Câteodată, mă dezamăgesc. Mă fac să sufăr, mă supără... Dar altădată, eu le adun şi le ascund bine în inimă. Şi le transform. După ce au trecut prin mine, ies dulci. Cuvintele sunt mai frumoase; zâmbesc, ştii? Zâmbesc pentru că ştiu că le iubesc.

Sunt fericite cuvintele mele...
Şi eu, copilul cu cuvinte.

Niciun comentariu: