octombrie 09, 2008

Aţipire


Mă pierd între vis şi realitate, între noapte şi zi, alerg după stele, mă zbat... Mă pierd...
Închid ochii. E întuneric aici. Doar chipul tău pot să-l zăresc printre umbre, doar tu eşti acolo. Eşti tu mereu, doar tu, cu acelaşi zâmbet şiret, cu acelaşi miros dulce şi aceiaşi ochi blânzi, în spatele cărora se ascunde imensitatea de gânduri.
Poate sună ciudat, dar când închid ochii... te văd. Şi văd tot ce e în tine, tot ce ascunzi, îţi văd tristeţea, şi inima... Da, îţi văd inima... Şi văd că porţi dragoste cuiva. Oare... mie, iubitule?
Nu mi-e clar.
Ce vag e totul în întuneric. Nu suport momentul ăsta de aţipire. Nici vis, nici realitate...

4 comentarii:

vorbescsingur spunea...

Tu esti trista? Nu vreau sa fii trista ... Tu trebuie sa fii un copil fericit!
PS: Ma bucur ca ai revenit!

Happilici spunea...

Thanx ca inca mai esti langa mine, tinand cont de absenta mea in ultimele luni.
Nu sunt trista, sunt doar mai... profunda, sa zicem asa. Mai ganditoare.
Cresc si eu si incep sa imi pun intrebari, sa analizez...
Doar atat. Dar fericita sunt si voi fi mereu. Doar de'asta sunt HAPPILICI.

elenush spunea...

esti indragostita?:P

Happilici spunea...

@elenush: ehh.. un pic asa:D