aprilie 07, 2008

Şi ce dacă...

Într-o zi, mi-ai spus că sunt o prefăcută. Mi-ai zis că nu ştiu să trăiesc adevărata vârstă pe care o am, că vorbesc prea mult din cărţi, iar suferinţa mea este cât se poate de falsă, vorbesc despre ea doar ca să par interesantă.
Dar nu-i aşa, prietena mea. Eu nu am nevoie să îmi decorez viaţa cu miniuni ca să par altceva decât ceea ce sunt.
Şi dacă plâng, plâng pentru că mă doare. Iar dacă zâmbesc, zâmbesc pentru că te văd fericită. Tu ai uitat de mine, acum ai alţi prieteni. Dar eu nu îţi port pică; eu am rămas cu vorbele mele din cărţi şi filosofiile despre viaţă.
Şi ce dacă... Zâmbesc pentru că eşti fericită.

3 comentarii:

Anonim spunea...

imi place cum scrii...iar aici...chiar ai dreptate...cu toate ca zici k vb din carti...cartile alea au de cele mai multe ori dreptate...imi place...tot asa:X...ti pwp.:*

Anonim spunea...

app snt karina.:D

Anonim spunea...

app snt karina.:D