Auzi... m-am hotărât să-ţi zic ceva. Mă gândesc de mult la asta, dar nu ştiam cum să îţi spun, de unde să încep... Nici acum nu ştiu, dar o să îţi zic cât mai simplu.
Hai să fugim! Hai să fugim departe, undeva unde să fim doar noi, unde să nu existe ani, nici zile, nici secunde... Undeva la mare, unde nu mai există sfărşit. Să fim doar noi şi marea...
Aş vrea să plecăm goi. Fără bani, fără păcate, fără rele. Şi aş vrea să plecăm cât mai repede. Acum dacă se poate. Hai să ne facem bagajele! Un costum de baie ne ajunge. Aa, şi sufletele... Ia-le, ia-le, că le-am ţinut prea mult în debara, cred că s-au plictisit şi ele de la atâta întuneric. Uite, al meu îmi spune că abia aşteaptă să vadă marea...
Grăbeşte-te, nu vreau să ne mai ţină nimic aici, vreau să mă văd urcată-n tren...
Mi-e dor de mare, iubitul meu... Mi-e dor şi de tine.
Hai să fugim!
3 comentarii:
Nu iti tine sufletul in debara ... ca e om si el! Rasfata-l, ca e efemer !
cred ca asta e dorinta comuna tuturor celor care se iubesc- sa fuga de tot ce e rau, sa se refugieze in locuri pustii, unde sa fie inconjurati numai de dragostea lor.
asa este:X
aveti dreptate amandoi, iar sufletul il tin cateodata in debara de teama, stii... e prea fragil sa il am mereu cu mine.
Trimiteți un comentariu