Fantezie

Mă pierd în visare...

Mă pierd într-o stare dulceagă de bine, învăluită de fantezie. Mă rup uneori de realitate şi mă cuibăresc în sânul iluziei. Deşi e o senzaţie ciudată, îmi place aşa de mult... Simt că zbor şi nu ştiu unde, simt o energie grozavă cum îmi străbate tot corpul, îmi gâdilă simţurile şi îmi dilată pupilele într-un negru mult prea stins.

Îmi zvâcnesc tâmplele, mi se accelerează pulsul.

Îmi vibrează întreaga fiinţă, trupul se zdruncină, amorţit şi anemic, mult prea slăbit sub bătăile grele ale inimii, spiritul se descătuşează de orice inhibiţie, în minte totul e răvăşit, iar sufletul zboară... se înalţă deasupra mea, deasupra întregii raţiuni, acaparându-mă într-un vârtej de emoţii.

Mă plimb pe valuri. Sunt detaşată de orice, sunt liberă şi visez. O visare ce depăşăşte orice imaginaţie, nu are limite, nu are bariere.

Mă pierd în visare şi îmi place mult prea mult... Îmi place mult prea mult... şi mă pierd din nou în visare...

Today, is the beginning of my new life!

Today is the beginning of my new life.

All good things that give me comfort and joy come to me today.
I am starting new today.
I am grateful to be alive, healthy, and full of joy.
I see beauty all around me.
I live with passion and purpose.
I take time to laugh and play everyday.
I am awake, energized, and alive!
I am focused on all good things in life and give thanks for them.
I am at peace and harmony with everything.
I feel the love, the joy, the abundance everywhere!
I am free to be myself.
I am magnificence in human form.
I am the perfection of life.
I am grateful to be me.

Today is the best day of my life!





http://www.youtube.com/watch?v=Z_pprRb1w1A

Fericire pe stânci

Aş vrea să spun că sunt copil. Şi totuşi, nu-s.

Se întâmplă des să simt că nu mai ştiu să visez; vreau să zbor, dar din negură apare îngerul întunecat care îmi taie aripile de fluture.

Câtă nevoie simt să urc pe stânci şi să privesc marea, ştii? A învăţat cântece special pentru mine şi îmi cântă de fiecare dată când valul i se sparge la ţărm. Îmi place să o privesc de acolo de sus, de pe stâncă. Îmi place să o ascult. Şi când îmi spune că e singură... o contrazic. Şi cânt şi eu cu ea.

E prietenă bună şi are grijă de sufletul meu. Nu m-a trădat niciodată, nu m-a minţit, iar când îi vorbesc... mă mângâie cu o briză caldă, şoptindu-mi că mă înţelege.
Ce suflet fericit am!

Dar când cobor de pe stâncă, aş vrea să fiu din nou copil. Şi totuşi... nu-s...

Viaţa mea

Viaţa e făcută din nimicuri. Nimicurile alea care contează atât de mult pentru suflet!

Câteodată, suntem fericiţi, alteori suntem atât de trişti încât nu vrem să ne mai gândim la nimic.

Stiţi ce înseamnă pentru mine viaţa?

Zâmbetele celor dragi mie, iubirea lui, înseamnă ploaia de dimineaţă care îmi strică freza îmbibată de fixativ şi soarele care mă mângâie vara pe spate. E toamna şi iarna şi vara.

E petrecerea aia fără sfârşit şi rimelul care a inceput să curgă, e muzica pe care o ascult , este cel mai frumos dans.

Îmi place să cânt, şi să visez, îmi place noaptea, îmi plac vrăbiuţele care îmi cântă zi de zi sub fereastră, îmi place sinceritatea.

Viaţa mea însamnă putere, convingere, puritate. Este adevăr.
Viaţa mea înseamnă fericire!