Tablou de Bucureşti

Ce întunecat îmi pare Bucureştiul ăsta... E trist. Este asemeni unui bătrân obosit de viaţă, care deşi mai poartă o sclipire în ochii plânşi, ar vrea parcă să moară...

Un bătrân fără viitor, fără nepoţi, înconjurat de suflete rele şi multe gunoaie...

Bucureştiul este o îmbinare fără armonie a geamurilor înalte de sticlă, fumurii, şi clădirile vechi, cu tencuiala căzută.

E iarba din parc pe care toţi o calcă fără milă şi florile ofilite din glastrele de pe pervaz.

Este sărăcie.

E lipsă de respect.

E mizerie.

E durerea din ochii copilului de la colţul străzii şi răutatea din buzunarul celui din bmw.

Bucureştiul este frica zilei de mâine.

Ruşine să le fie copiilor lui!

Problema gunoaielor

Cică "aruncă-ţi hârtia la coş"...
Să ştii că eu aş arunca-o la coşul de gunoi întotdeauna. Păcat că imediat după ce mă hotărăsc că trebuie să arunc ceva, vine întrebarea: "auzi, da' coşul unde e?"

Sunt penibile campaniile astea cu "păstraţi oraşul curat", "nu aruncaţi gunoaiele pe jos"
şi alte exemple de genul...

Păcat de oamenii cu intenţii bune, care chiar sunt hotărâţi să facă ce trebuie, oameni pregătiţi pentru civilizaţie şi respect...

Mesaj pentru ăştia de la primării: puneţi, mă fraţilor, mână de la mână şi mai plantaţi si voi nişte coşuri de gunoi prin capitală...
Şi dacă vă plictisiţi stând toată ziua în scaunul de primar, vă recomand un site să jucaţi un joc:
http://www.orasulcuratluna.ro/