martie 17, 2009

i belive we place our happiness in other's people's hands...


Oare de ce nu pot să fiu fericită? Un lucru greu de crezut este faptul că fericirea mea este foarte uşor de obţinut, dar din păcate, încă nu am învăţat cum să mă fac singură fericită. Lucrurile care îmi umplu ochii şi inima de zâmbet nu se află în puterea mea. Sunt dependentă de fericirea celor din jurul meu, de zâmbetul lor, de dragostea lor... Am nevoie de înţlegere şi de sentimente, am nevoie de lacrimile lor, de adevăr, de puritate.
Am nevoie de zilele cu soare şi de valurile mării. Aş vrea să văd toţi copiii din lume fericiţi, aş vrea să plouă într-o zi de vară şi să îmi ude toate hainele, să îmi strice părul, sa îmi curgă rimelul... şi să râd! Să mă bucur atât de mult pentru fiecare picătură de ploaie care îmi gâdilă obrazul!
Vreau mai multe curcubee şi nisipul de la mare mai fierbinte! Vreau să îmi văd familia şi prietenii mulţumiţi, fericiţi.

Vreau iubire...
Îl vreau pe el...
Ştiu că pentru lume sunt doar cineva; dar mi-aş dori să simt mai des că pentru cineva... eu sunt întraga lume.

Vreau să fiu fericită. Vreau să învăţ să fiu fericită. Merit să fiu fericită.


Semnat, HAPPILICI

5 comentarii:

Copil Creţ spunea...

Chiar meriţi... şi să ştii că pentru cineva chiar eşti întreaga lume! :P
Mi-a şoptit mie o păsărică!

Paul spunea...

Chiar ca este cu feeling. Fericirea... un sentiment atat de complex pe care cu toti il dorim. Chiar meriti sa fi fericita.

Happilici spunea...

Mersi, Paul. Te mai astept pe blog.

dany spunea...

fericire?? pff...ar fi prea banal sa fii fericit in fiecare zi..nu ai mai realiza importantza cuvantului fericire..si nu ti-ai da seama kt de special e cuvantu...catodata cateva momente de fericire sunt de ajuns...:D ar fi mai bn dak ar fi mai dese momentele astea ;))

Happilici spunea...

Da, ar fi bine daca ar fi dese momentele astea de fericire... ar fi perfect sa fie numai fericire... dar cum perfectul nu exista, ne multumim si cu mai putin.
Te mai astept pe'aici.