Nu sunt o persoană religioasă, şi nici cu credinţa nu mă omor prea tare, dar anul ăsta... chiar am simţit că e sărbătoare.
De obicei, Paştele era un motiv de cumpărat bere şi seminţe şi de ieşit la o bârfă sau la o petrecere. Era o zi ca oricare alta, singura excepţie fiind faptul că aveam un motiv bun să mergem la distracţie.
Dar anul ăsta a fost altfel. Poate pentru că l-am făcut la ţară, iar acolo se zice că sunt păstrate mai bine tradiţiile.
De obicei, Paştele era un motiv de cumpărat bere şi seminţe şi de ieşit la o bârfă sau la o petrecere. Era o zi ca oricare alta, singura excepţie fiind faptul că aveam un motiv bun să mergem la distracţie.
Dar anul ăsta a fost altfel. Poate pentru că l-am făcut la ţară, iar acolo se zice că sunt păstrate mai bine tradiţiile.
Am făcut tort (bine, a fost un experiment cam eşuat, dar intenţia contează:D), am ajutat la făcut prăjituri, am trecut şi pe la biserică, am fost împreună cu familia... Totul a decurs exact cum ar fi trebuit.
Sunt frumoase sărbătorile...
4 comentarii:
Aceste momente iti incalzesc sufletul! (Si mie...)
Eu de cand ma stiu fac asta in fiecare an si este ceva special...
Hristos a inviat! E frumos ceea ce spui, e bine ca din cand in cand sa mai si "simtim" sarbatorile.
da. sunt frumoase sarbatorile. atunci cand le simti cu sufletul si nu (numai) cu stomacul.
un tarziu dar sincer Hristos a-nviat!
Trimiteți un comentariu